E trist poetul de Aura Dan
E trist poetul de Aura Dan avatar

Azi, lui, poet ce stă prin colţuri,
Viaţa i-a dat o lecţie de apă
l-a ’nvăţat să-şi pună un căluş
şi mai mereu, să tacă…

Să tacă, să nu simtă balanţa cum se-ntoarce
şi nici cum ţărmul mării sau pământul
e-n adânc fremătător, steril,
căptuşit cu ace, întotdeauna, în april.

L-a făcut să priceapă câlţii de la soare
şi zdrenţe de la nori,
şi puf din stele inegale.

E trist poetul, azi, pentru cuvinte terne,
Pentru a lui iubire-n vers
şi pentru că-i cumplit
să simtă durerea nimicilor… celor perene…

E trist poetul… azi.

auraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Grai Romanesc

2 thoughts on “E trist poetul de Aura Dan
E trist poetul de Aura Dan avatar

Lasă un răspuns