Colindul fetei de la geam de Eugenia Mihu
Colindul fetei de la geam de Eugenia Mihu avatar

Turtește nasul mic pe geam și-și ațintește ochii-n zare
Și-i pare că din depărtări răsună, dulce, o chemare.
E glasul ei, al mamei ei, plin de blândețe și durere
Dar frânt de doruri și de griji, secat de orișice putere.

Ciulește sufletul și-ascultă, că doar cu sufletul aude
Când îi vorbesc părinții săi. Și-atunci nu-i par așa de crude
Nici zilele de când s-au dus, nici nopțile scăldate-n lună
Când s-a culcat făr-un sărut, făr-un cuvânt de ”noapte bună”.

”Fetița mamei, te iubim” îi tot răsună în ureche,
„Să știi că nu te vom uita, că ești copilul nepereche,
Și pentru tine noi plecăm, să-ți facem zilele senine,
Să ai în viață ce-ți dorești, să ai mai mult, să-ți fie bine.”

”Nu m-amăgiți, părinții mei, nu vreau mai mult decât pe voi
Și-atunci mi-e bine și mi-e cald și trec ușor printre nevoi,
Și am în viață ce-mi doresc și nu mă mai sugrumă frica
De ce va fi cât de curând, când mi se stinge și bunica.

Crăciunul fără voi e jar, colindele-s cântări de jale
Iar clinchetul de clopoței îmi pare bocet de cavale.
Și locul nu mi-l pot găsi, decât la geam, unde v-aștept
Cu ochii plânși și înghețați și sufletul tânjind în piept,

Și cu tristețe fără grai și-n inimă cu dulci fiori,
Vă rog, iubiții mei părinți, veniți măcar de sărbători!”…
Și au venit, și iar s-au dus, și iar copila, cu durere,
Turtește nasul mic pe geam și-și plânge dorul în tăcere…

eugenia

Grai Romanesc

One thought on “Colindul fetei de la geam de Eugenia Mihu
Colindul fetei de la geam de Eugenia Mihu avatar

Lasă un răspuns