Iarna
Iarna avatar

Toamna s-a retras grăbită de pe-ntinsul boreal

Iar pădurea zgribulită s-a  gătit azi ireal;

Peruzele și ciubuce scânteiază rece-n soare

Pe copacii care-așteaptă zilele de grea ninsoare.

Și-ntr-o zi, pe negândite, a-nceput să fulguie,

Să aștearnă un brocart unde să se zbenguie

Toți copii-înbujorați, ce fac oameni de zăpadă,

Săniile trag de-a rândul, frigul fără să îl vadă.

Clinchete de clopoței se aud în sat pe văi,

Câinii latră vehement către grupuri de flăcăi,

Sănii mici trase de cai trec prin albele troiene

Și din coșuri de căsuțe ies fuioarele alene.

Pe la streșini stau ”trofee” de la Ghiță cel defunct

Care-a cunoscut cuțitul și nu a avut instinct

Să își părăsească țarcul, astfel viața să și-o cruțe;

A ajuns cârnăți și șuncă afumate-n cămăruțe.

Iz de cozonaci cu nucă și vin fiert cu scorțișoară,

Cetină de brad și pruncii care liniștit coboară

Să ureze doar de bine la cinstiții gospodari,

Care-i omenesc cu mere și plăcinte de-ale mari.

Asta-i iarna la români, ce din neam în neam se știe;

De Crăciun tot omu-i bun chiar de este-n sărăcie,

Din puținu-i dăruiește la cel care-i mai sărac;

Dar din dar se face Raiul și pocnește încă-un drac!

Grai Romanesc

Lasă un răspuns