Zenitul vieții mele
Zenitul vieții mele avatar

8

Ce ne ascunde universul,
dincolo de limitele pe care le cunoaștem?
Ce îmi ascunde sufletul tău,
în spatele marelui necunoscut, al universului
în care trăiești tu?
Tăcere, lacrimi, suspine, vibrații tămăduitoare,
ori zâmbete amare ale durerilor învelite
în macabrele tentacule ale aducerilor aminte?
Dar dincolo de toate acestea,
dincolo de știință și utopie,
în spatele spiritualității și a ignoranței,
ești tu, iubita mea !
Stai suspinând în aerul infect al dureri,
gemi de dor, în timp ce visul și adevărul se îngemănează,
împerechindu-se într-unul, subjugând în tine dreptatea,
și trezind în mine perpetuarea dorului tău…
În mine ești una, aceiași minunăție a iubirii ne-înfricate,
puritatea ne-atinsă a absolutului divin.
Scursele ceasuri ale adierilor trimise ,
îmi reamintesc chipul tău firav, puritatea ta.
În acele clipe vreau din nou să-ți fiu adiere pe obraz,
o șoaptă indecisă în a rosti cuvinte la urechea ta,
momentul indestructibil al visului înviat,
în notoriul iubiri necunoscute.
Și vreau să-ți fiu adevărul pasiuni trezite între picuri de rouă
și petale umezite de lacimiile dimineții,
îți voi fi împlinirea dreptății cerute din eternele labirinte ale tăcerii…
Voi fi luna și soarele, stelele, cometele toate,
dar mai presus de acestea,
îți voi fi lumina ochilor tăi, lumina din sufletul tău,
aflat în căutarea universului iubirii.
Draga mea,
aștepți cuvântul încă nerostit să apară, să strige,
să mângâie și să trezească…
Iubito,
eu sunt cuvântul tău nerostit,
căldura ta, chemarea ta spre strălucirea stelelor,
sunt chemarea ta,
spre minunea liniștii și a furtunii.
Iubito,
cunoaște-mi gândul în tine și vei vedea cât de mult sunt săpat,
în adâncul tău, în tine și cât de mult trăiesc prin iubirea ta, prin tine!
În delirul meu spre dragostea ta,
aștern pe hârtie cuvinte de dor și iubire,
atrag ca un magnet șoapte pline de atingeri interzise,
iar sărutul meu îți încinge pofta,
te absoarbe în sine, te poartă în dorințe,
dincolo de ce este și ce va fi, dincolo de noi.
Dincolo de limita trecutului, purtându-ne pe unda viitorului,
care va ascunde tot, va șterge tot
și va smulge din noi tot ce ascundem,
dorința nemărginită a perfecțiuni noastre, iubirea !
Iubito,
șoapta aceasta care te atinge, sunt eu,
purtat pe aripa arsă de dor a sufletului meu îndurerat, lipsit de tine,
încerc din nou și nou să te scriu pentru veșnicie, în inima mea,
în sufletul meu, în mine.
Iar șoapta aceasta este doar pentru tine,
este hrana care o primești zi de zi,
și izvorește din mine, din adâncul inimi mele.
Voi scrie șoapta această în cuvinte doar de tine înțelese
și nu voi scăpa nimic, am să o trec completă în sufletul tău,
pâna când tu îmi vei deveni rugă de dimineață, de prânz și seară,
iar eu îți voi fi împlinirea acestei rugi.
Iubito,
ești zenitul vieții mele, eternul meu !

Luci Wint 27.12.2016
Copyright – Luci Wint

Grai Romanesc

Lasă un răspuns