avatar

poza-mona-carte

Vremea iubirii

Nu-i vremea ta, în iarnă, singurătate simplă,
Tu mă-nfiori, mă-mbraci, cu prea mult alb la tâmplă!
Rătăcită , îmi curmi, dimineaţă visarea,
Şi mâna mi-o întinzi, ca să-ţi urmez chemarea.

Singuratate dublă, mereu alergi, de-o vreme,
Fără sfială-n versuri, în atâtea poeme;
Tentacule-ntinzi să-mbrăţişezi omenirea,
Te-adânceşti în suflet, împlinindu-ţi menirea.

Prin zăpadă scârţâi, sub tălpi, şi te doare,
Fluturi de argint te zboară spre soare;
Cu-atâta lumină, de-acolo mai ningi,
În suflete-ngemănate, cu tristeţe, te stingi.

Nu-i vremea ta, în iarnă, ninsă şi – ngheţată,
Cu trup de ceaţă tremuri, mult prea înfrigurată!
E vremea iubirilor înălţate pe creste,
Trăite în muzica sferelor celeste!

Grai Romanesc

Lasă un răspuns