Din lemn de neplecare
Din lemn de neplecare avatar

Din lemn de neplecare

O rană emigrată într-o pasăre mă strigă,
Când zborul răsuflare-i a mugur de copac,
Din lemn de neplecare şi nouri de ferigă
Ori înnoptarea pietrei cu dimineţi de leac.

Un drum ce se dezice de propriul sens mă cheamă
Şi focul din ulcioare îşi reneagă propriul lut,
Când vrea păcatul lumii nevindecat de teamă
Să-mi spună câte zile mai am de străbătut.

Un ritm de rugăciune prea neştiut mă ştie,
Când norocoşii ritmul îl ştiu şi-l înţeleg
Nedezlegarea lui mi-o împarte zilnic mie.
Ca tot misterul lumii să nu pot să-l dezleg.

Din pruncul nenăscut dorinţa lui m-alintă
Când glasul lui posteşte-ntr-un cântec din alt veac,
Ca rana emigrată din păsări să nu mintă,
Nici răsuflarea pietrei a dimineţi de leac.
din vol. ,,Din lemn de neplecare”

Grai Romanesc

Lasă un răspuns