SUNT DAC!
SUNT DAC! avatar

Sub cetină de brad mugeau regește cerbii
Iar păsări zgribulite plângeau în gerul iernii
Din miazănoapte vântul urla clădind troiene
Și iepurii spre scorburi fugeau de prin poiene.

Zăpada ce căzuse le astupase urma
Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna
Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă
Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră.

Dar liniștea profundă a nopții lui undrea
E tulburată, iată, de scârțâit de nea
Și freamătă zăpada sub pașii grei de lup
Ei vin din amintire, născuți din chip de lut.

Un lup venit de veacuri să apere pădurea
Pe nimeni să nu lase s-o curme cu securea
Stătu o clipă numai din urmă să-l ajungă
Frumoasa lui pereche urlând sub clar de lună.

Și au plecat alături să urce peste creste
El, fiu de lup puternic, ea, mamă de poveste
I-aud ades pe seară cum își adună „turma”
Zăpada albă încă le mai păstrează urma.

Azi știu de ce în iarnă mă simt un fiu de lup
Și nu, nu caut pradă, din nimeni nu mă-nfrupt
Mă simt curat ca neaua și-n amintiri mă-mbrac
Mă știe-o lume-ntreagă, mă știu și eu … sunt dac!

Grai Romanesc

Lasă un răspuns