Cum v- aș mai cere iertare… de Diana Ciugureanu Zlatan
Cum v- aș mai cere iertare… de Diana Ciugureanu Zlatan avatar

Cum v-aș mai cere iertare…

Eram spre finalul ciclului gimnazial, dar nu cunoșteam asemenea sintagmă. Bunica Ana Antoci (Ciugureanu) din Condrătești Pământ Românesc, raionul Ungheni, era deja răciuleancă sadea, locuind în centrul satului.

Acolo, în curtea ei, apăruse pentru o săptămână, un „Trabant” din România, ca o piesă de muzeu, atât de neobișnuită și un pic ridicolă, poate… Colegii de școală mă tot întrebau de unde acea mașinică… Le spuneam că a venit unchiul Emil de la Brașov, fratele bunicii Ana, împreună cu mătușa Viorica… Da, tocmai se redeschise granița, ca să se revadă frații de pe cele două Maluri de Prut, după decenii de sfâșietor dor…

Eram o copilă otrăvită de regimul comunist, totalitar de comandă și, cu ușurință, i-am aruncat în față, unui fost ofițer român, Emil Ciugureanu, oaspetele cel mai drag al familiei noastre, vehiculata aberație, impusă la școală: voi, românii, ați fost cotropitorii noștri cândva. Nu a priceput, fratele de sânge al bunicii care mă creștea, educa, naturalețea sau sinceritatea unui elev zombat. Firește, a încercat să mă întrebe pe un ton calm, cum dragă Diana, să vă cotropim, noi, frații voștri?

Mătușa Viorica tăcea mâlc, fără să se implice, având și o educație minunată. Se va fi speriat și ea, ce monștri, am devenit noi, tânăra generație, scăpată în ghearele „educației”, prin care ne menținea strategic, în cușca de fier, Cremlinul. Of. Și a început o mică, aparent, confruntare de idei. Probabil, începusem și eu să filozofez… Aveam un concept existențial „demn” de vârsta mea de codană-termen aflat de la bunica Ana, pe când mă învăța un cântec popular ca temă pentru acasă la obiectul „limba moldovenească”. Mda, noblețea unchiului a învins… Nu atunci, ei, cui să-i fi reușit a mă deruta din drumul meu de „gânditoare în formare”? Ba bine că nu! A doua sau a treia zi, după micul nostru incident, unchiul Emil reia subiectul și „recunoaște” că a greșit. Și cât de frumos a argumentat: pe voi, așa v-au învățat la școală și tu nu ai cum să spui altceva. Atât de culpabil în fața unui copil îndobitocit, atât de martir în fața istoriei care încă nu apucase a fi „actualizată”.

Abia peste 2 ani, când profesoara de istorie, la tema „Crearea RASS Moldovenească”, ne-a șocat, declarând că prin formarea acestei republici, Moldova a fost tăiată sângeros, în două. Între timp, eu acceptasem imediat scuzele unchiului și sosise a doua oară. Cântasem, la Festivalul raional, melodia martirilor Doina și Ion Aldea-Teodorovici, „Răsai”. Iar la versurile „N-ai venit un străin:/ Ai venit la tine-n țară/ Și la frații tăi”, ca unchiul, foarte fericit și împlinit, să adauge „Români”, deci: „Și la frații tăi români”.

Au urmat scrisori, pe care le ticluiam cu drag, din partea bunicilor Ana și Efim Antoci, Am mers și eu la Brașov, cu mama, apoi cu tata, la dragii noștri, căci așa ne numeam noi în acele epistole de dragoste și dor… Am făcut-o pe bișnițara acolo, la Talciokul rușilor, ei aventurile „moldovenilor” în România… și garderoba, mi-am îmbogățit-o, cu geacă preaspălată, pantaloni preaspălați, pulover „Boys”, casetofon cu „svetomuzică”, ei, aveam neamuri în România! Îmi făcea bine, prietenia cu foștii „cotropitori români”, exponenți ai „regimului burghezo-moșieresc”.

La ultima noastră revedere, pe când porneam la drum, împreună cu tata, mătușa Viorica, a căzut iar în patima de a dărui exagerat. Când sosise prima dată, le-a oferit surorilor mamei și verișoarei mele studente, câte un set de fard de pleoape și un creion dermatograf, ca „atenție”, ce delicat spus, da? Auzeam și eu, expresii înălțător de rafinate, din superba noastră limbă română. Pe mine, m-a bucurat cu un Dicționar galben-oranj, voluminos, Ortografic, Ortoepic… da, urma să depun la Facultatea De Filologie Upsc, în câțiva ani. Conștientizam importanța colosală, a acestei investiții în formarea și viitorul meu.

Păi, precum spuneam, mătușa Viorica, în seara în care ne despărțeam pentru totdeauna – Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa, pe ea, unchiul Emil, pe fiul lor Marcel, inginer și director de fabrică – împacheta păhăruțe de cristal pe care le-am admirat, în acele zile savurate în opspeție la ei. Ehei! Și ce m-am înfierbântat iar, de mama focului! Cum vine asta, mătușă?! Să scoateți Dumneavoastră paharele din casă ca să mi le dați?! Nuuuuuuu! Vă rog să le depachetați și să le puneți imediat la loc! Of, copilă verde ce eram, nu știam, eu, pe atunci, că trebuie să mai știm și a primi, nu doar a oferi… Bine că unchiul Emil, pățit și priceput, a reușit să atenueze conflictul, zicând filozofic: Las-o Viorica, fata este educată de comuniști! Nu poate primi! Nu poartă ea vina pentru caracterul ei!”.

Nu știu cum aș fi procedat azi, după atâta muncă asupra mea, pentru a renaște după câteva riscuri de moarte, a renaște din propria cenușă. Tanti Viorica, unchiule Emil! Cu gândul la Dumneavoastră, m-am trezit azi! Am lăsat treburi urgente și V-am scris cu dor, să ajungă în Ceruri, la sufletele Dvs alese, care se Roagă pentru noi! Să ajungă la taotă lumea, lecțiile de noblețe, pe care mi le-ați predat cu iubire și iertare! Să știți că nu Vă mai insult, scumpii mei, nu mai refuz nimic de la Dvs!

Plâng în barbă, vorba poetului… Plâng în fața ferestrei electronice, prin care am realizat Poduri de Dor cu personalități de peste Prut. Îmi potoloesc jalea, bucurându-mă de o nouă realizare – crearea unei Filiale la Chișinău, a Uniunii Scriitorilor Europeni – Uniunea Scriitorilor Europeni, Filiala Republicii Moldova. Cum V-aș mai cere iertare, dragii noștri, cum… Nu mi-ați povestit despre Daniel Ciugureanu, vreodată, da, nu am meritat atunci, să cunosc informații-bombă, despre martirul care a sfințit Familia noastră, plătind și cu viața, pentru Întregirea României Mari.

Abia acum câțiva ani, unchiul Efim Tarlapan, din Ciugureni și Dlui și pe care l-am petrecut cu atâta durere, în eternitate, mi-a spus despre rădăcinile noastre și despre cartea sa „Daniel Ciugureanu – Prim-ministrul Neamului și al neamurilor mele”. Vă mulțumesc tutoror pentru că îmi sunteți în inimă și cuget, deci vii și iubiți! Amin! _ Diana Ciugureanu-Zlatan _ 6 ianuarie 2016 _ 11:48

diana

Grai Romanesc

Lasă un răspuns