De la Nefiinţă către Fiinţă şi Cosmos
De la Nefiinţă către Fiinţă şi Cosmos avatar

4. De la nemanifestare la manifestare
Pe când popoarele lumii, şi ale Europei în mod special, se luptau şi se sfâşiau între ele pe ctiterii religioase, înţelepţii Indiei căutau atât în Macrocosmos, cât şi în microcosmos, legile Creaţiei şi ale Cunoasterii Universului şi ale lumii, sintetizându-le si împrospătându-le mereu cu alte şi alte cunoştinţe noi pe acest tărâm miraculos care este Lumea Sacrului.Ceea ce unii au practicat de mii de ani, generaţie de generaţie, este greu de recuperat, dacă nu cumva imposibil de către europeni şi restul lumii.Aceştia au învăţat cum să dezintegreze atomul, dar n-au învăţat cum să integreze lumea şi Cosmosul într-un tot unitar! Au îvăţat cum să jefuiască şi să îngenuncheze alte popoare prin forţă sau înşelăciune, dar n-au învăţat Legile convieţuirii paşnice şi pe cele ale armoniei dintre om şi univers! India a învăţat aceste lucruri, şi chiar dacă a fost cucerită şi ea militar o perioadă de timp, n-a putut fi cucerită şi îngenunchiată spiritual niciodată! Ea a dăinuit în credinţa şi ordinea socială statornicită de milenii, şi va mai dăinui încă, poate, milenii de aici încolo. Indienii ştiu că lumea asta materială, cu toate problemele care le ridică, este o lume iluzorie, bazată pe satisfacerea simţurilor şi vanităţilpr omenesti- şi prin asta este şi va fi pieritoare- pe când lumea spirituală a oferit si va oferi omului nu doar un refugiu temporar în faţa vicisitudinilor vieţii, ci şi o cale de evoluţie spirituală şi de eliberare din lanţul reincarnărilor periodice în lumea samsarică. Asta doar pentru cei mai evoluaţi soiritual, pentru ceilalţi rămâne doar o promisiune şi o speranţă că se vor putea elibera şi ei cândva!
În fragmentul reprodus din Brahmana II este vorba doar despre ,,o schiţare” a doctrinei brahmanice, şi nu Doctrina însăşi.Ca şi în alte filozofii şi religii străvechi se recurge şi aici la ,,un substitut dual”-Moartea-Foame- pentru a schiţa prin analogii simbolice atât Doctrina, cât şi modul de agregare şi organizare al Cosmosului. Aceste precauţii doctrinare îşi au rolul lor binedefinit: de a pune pe piste false pe neaveniţi pe de-o parte, iar pe de alta de a valorifica integral atât spatiul semantic al Doctrinei, cât şi pe cel Cosmic. Doctrina brahmanică este una integralistă pe de-o parte, şi arhetipala pe de alta. Legile pe care s-a fundat în vechime ,,nu devin” în nici un fel, ci doar îi sund adăugate periodic nuanţe şi înterpretari noi, după ce au fost şi sunt bine cumpănite de către inţelepţi, şi abia după aceea intră în uz şi aceste noi interpretări şi cunoştinţe acumulate din lumea sacrului.Pe de alaltă parte, arhetipul, este respectat şi el cu stricteţe, acesta având rolul, ca prin reeditare şi respectarea ceremonialului mitic primordial să ,,regenereze în mod periodic”, prin ritualuri şi incantaţii magice, lumea, Timpul sau chiar Cosmosul! Mircea Eliade descrie destul de amănunţit aceste practici ritualice şi iniţiatice de regenerare ,,a lumilor şi universurilor lor” în cărţile sale dedicate Indiei! Şi el o făcea din dubla sa calitate de ,,cunoscător avizat”,dar şi din cel de iniţiat în tainele si sincretismul arhaic al Indiei! Or,aici, tocmai despre această arhaicitate straveche a Sacrului este vorba!  După cum afitmă cunoscătorii Vedelor, Doctrina Vedantică este cea mai veche scriere sacră de pe Pamant,având în Brahmane ,,piatra de temelie” a sacrului. Asta au spus-o nu numai înţelepţii vedici, ci şi cunoscătorii lumii moderne, cum a fost Mircea Eliade şi Dumezil-ca sa ma refer la cei mai cunoscuţi dintre ei din vremurile actuale- care au descoperit în India o structurare până la amănunt a lumii sacrului şi a Macro şi Microcosmosului! Toate aceste Legi şi simboluri arhetipale nu au putinţa devenirii,ci au doar putinţa reeditării actului cosmogonic Original al Omului (Puruşa),identificat cu Sinele(atman)care a organizat întreg Cosmosul! Toţi ceilalti continuatori ai Mitului arhaic primordial, cum este şi cazul lui Prajapati, în fragmentul de mai sus, au reeditat cosmogonia ,dar din perspective arhetipale şi ritualice, decat de cosmocratori reali ai Universului.Acest rol a fost statornicit de la începuturi şi i-a revenit lui Purusa/Sinele (Atman) care străbate de la un capăt la altul,ca un fir călăuzitor, toate Vedele, dintre care Patru sunt considerate cele mai importante în studiul Doctrinei şi al realizarii practice:Rg-Veda, Yajur- Veda, Sama-Veda şi Atharva-Veda…
5.Motorul Mişcării
După ce am extras din Scrisoarea I a lui Eminescu schema formală redusă- cauza formală este condiţia mişcării către act,sau scopul căte care aceasta tinde în mod necesar,ca să se poată produce şi miscarea de la potenţă la act, şi am concluzionat deja pe baza demonstraţiilor anterioare că avem de-a face cu ,,o masă critică” de materie cosmică, cu mult mai mare decât un simplu ,,punct de materie”, dar a carei întindere, volum şi greutate nu o vom şti niciodată,noi oamenii,datorită ,,limitărilor de Timp şi de Spaţiu” care ne sunt în mod absolut necunoscute-, după ce am extras o altă,,schemă formală redusă”- cea din din BAU,Cartea întâi,Brahmana II- a cărei explicaţii le-am întrezărit prin câteva concepte generale: Moartea-Foame,Naşterea celor ,,două corpuri”,a lui An,ca personificare a Timpului, şi a ,,calului de jertfă”, ca personificare a Spaţiului infinit, a venit timpul să aflăm şi ,,motorul miscării”.La Aristotel Miscarea apărea ca o conditie sine-qva-non,din cuplul a două forţe contrare, pe care el le identificase cu Putinţa şi Becesitatea! Am văzut că acelaşi lucru îl făcea si Eminescu în Scrisoarea I,condiţionând datele din ipoteză prin Putinţă şi Neputinţă,lasănd doar două puncte necondiţionate:Punctul de mişcare,care venea de la ,,marginile lumii”,deci de la ,,marginile Universului”, din ,,Spaţiul infinit şi gol”,si ,,un arheu”al Timpului,personificat de persoana ,,bărtânului dascăl”,care face ,,mişcarea de translaţie” de la Momentul intrării în acţiune a Punctului de miscare,până către momentul stopării mişcării, când:,,Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie…” Dar nu vom şti iarăşi niciodată, dacă acest Arheu temporal este unul şi acelaşi de la inceputurile Creaţiei, sau este unul care se reînnoieşte în mod periodic. În primul caz, Arheul fiind veşnic el este ,,o mamifestare a Sinelui” în lume, în al doilea caz al reînnoirii periodice, poate fi vorba de un scenariu mitic de autoonoţiere, ori chiar de un ritual de iniţiere de tip şamanist, cum pare să fie vorba în Rugăciunea unui dac…
Cu aceste date ale ,,schemelor formale”extrase, şi făcând conexiunea logică cu cealaltă , a arheului temporal în ,oşcare de translaţie, cred că putem întrezări atât ,,motorul”, cât şi ,,sursa de energie necesară”,pentru a face schema de gândire a lui Eminescu nu doar ,,funcţională”, ci chiar ,,net superioară valoric”, faţă de Teoria Big.Bangului! Una din sursele de energie potenţoală este Gândul(manas), căci Gândul are o ,,dublă potenţare”:aceea de mişcare, dar şi de energie! Dacă stăm şi analizăm mai în prufunzime această ,,funcţie dublă” a Gândului, s-ar putea să dăm şi de a treia potenţare a sa, aceea de a străbate atât Spaţiul căt şi Timpul, până la Originea Creaţiei! Oare, în Luceafărul, Hyperion nu Zboară:,, gând purtat de dor…”? Deci,Gândul are această, Triplă Potenţă:de mişcare,de energie şi de transcendenţă a Spaţiului şi Timpului cosmic pâna la Originea dintâi, până la Demiurg! Dar de unde vine acest Gând? Sau căreia dintre forţe îi aoarţine el? Greu de răspuns la aceste întrebări, dar nu şi imposibil totusi! Dacă gândul este luminos, şi dacă ajunge acolo unde trebuie să ajungă, adică la adevăr, atunci el nu poate fi decât efectul…Sinelui!Căci pe Sine(atman) se bazează schema vedică a Creaţiei, şi tot pe Sine se poate baza şi ,,schema lui Eminesct”:,,Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns”. tot despre Sine se spune şi in Vede că este ,,de ne pătruns” şi de ,,neapucat”:de Sinele fără formă”, care este Cunoaştere şi potenţă maximă”. Punând toate aceste lucruri în raporturi logice de gândire, putem concluziona,fără să ne înselăm- văzând în ambele scheme formale acelaşi lucru, şi nu altul că Acesta- este- cel- care- este, şi care nu- poate- fi- altul!
,,22.Într-adevăr,acesta este marele şi nenăscutul Sine (atman)care se manifestă în rândul suflurilor (prana)drept cunoaştere (vijnana). În spaţiul dinlăuntrul inimii odihneşte el, cârmuitorul Totului, stăpânul Totului şi domnul Totului. Nu creşte prin faptă bună, nici nu scade prin cea rea. El este atotştiutorul, domnul fiinţelor (bhuta), oblăduitorul fiinţelor. El este zăgazul ce desparte lumile, spre a nu se contopi. Brahmanii caută să-l ştie prin studiul Vedelor, prin sacrificiu, pomeni, asceză (tapas) şi post. Numai ştiindi-l devii schimnic (muni). Către el pribegesc pribegii, căutându-şi un loc în lume. Ştiind aceasta, cei vechi nu-şi doreau odrasle.(Ei spuneau):,,Ce vom face cu odraslele, când ale noastre sunt Sinele( atman) acesta şi lumea?” Desprinzându-se de dorul feciorilor, al averilor şi de dorul de averi, ei duceau viaţă de cerşetori. Căci dorul de feciori este dor de averi şi dorul de averi este dor de lume; căci doruri sunt şi unul şi altul. Despre Sinele (atman) acesta se spune numai:Nu,nu!(Neti,neti!):de neapucat, căci nu este apucat; de nenimicit, căci nu este nimicit;
de neînlănţuit, nu tremură şi nu este vătămat! Pe el nu-l biruie(gândul) că de aceea a făptuit răul sau a făptuit binele; dimpotrivă, el le biruie pe acestea amândouă.Făptuirea şi nefăptuirea nu-l chinuie! ” Cartea IV ,Brahmana IV
Se pare ca acesta este stadiul cel mai înalt în cunoaşterea Vedelor si al Sinelui(atman) cel fară forme,care este Spirit Pur,şi Conştiinţă pură!  În el se regăsesc unificate şi Unul şi Totul, şi Fapta şi Nefapta! Este imaginea Sinelui de la Începuturile Creaţiei,despre care Eninescu afirma în Scrisoarea I:,,Dar deodat un punct se mişcă: Cel întâi şi singur…Iată-l/ Cum din Haos face mumă, iară el devine Tatăl!” Cred că acum nu mai este nici o putinţă de îndoială pentru nimeni, de ce este mai valoroasă viziunea lui Eminescu asupra Naşterii Universului decât Teoria Big-Bangului! Şi este net mai valoroasa şi esenţial: Creaţia a fost şi va fi tot timpul mai valoroasă decât distrugerea! Cât priveşte Motorul,acesta pare sa fie:interacţiunea dintre Plin şi Gol, care se condiţionează şi se potenţează reciprpc prin energii…
Grai Romanesc