LACRIMI DE LUMINĂ
LACRIMI DE LUMINĂ avatar

lacrimi de lumi
IM MEMORIAM NICOLETA ARTURO SIMPETRU

E-atâta liniște și doare
Când se așterne peste noi,
Iar cerurile-mi par că-s goale,
Secate după-atâtea ploi.

O rază-abia de mai răzbate
Printre mulțimile de nori,
Ducând cu ea până departe,
Speranțe-n cântec de cocori.

Aș vrea să-ți sorb din nou privirea
Din palma blândei dimineți
Printre petalele-ți de soare,
Ce farmec dau, umilei vieți.

La brațul tău, tu mă ridică!
Și mă prefă în curcubeu,
Născut din lacrimi de lumină,
Ce se revarsă-n trupul meu.

Nici nu mai știu când trece vremea
Și-mi par că toate s-au oprit,
Când nesfârșita lumii clipă,
Tăcut, se scurge-n infinit.

Grai Romanesc