FLORI DE GHEAȚĂ
FLORI  DE GHEAȚĂ avatar

flori de ghe

Iarnă, iarnă, tu Crăiasă
Mândră-n toate cele ești,
Zestrea-ți albă de mireasă,
Peste noi o răspândești.

Din a ta-mpietrită boare
Te cobori să făurești,
Cu un strop dintr-o suflare
Flori de gheață la ferești.

Din petala-ți prea curată
Prăvălești plutind ușor,
Ghemotoace mici de vată,
Ce aștern lumii covor.

Iar din dulcea-ți sărutare
Timpul parcă stă în loc,
Țintuind în zări departe,
Zile prinse-n al tău joc.

Vântul rece dă năvală
Spulberând ce-a mai rămas,
Din a noastră ființă goală,
Într-un ultim scurt popas.

Inima pe geam privește
Ne-ndrăznind să iasă-afară,
Că de-atâta frig troznește,
Luna ce răsare-n seară.

Stele-ngheață sus pe boltă
Și ne pare, că se-opresc,
Contenind eterna voltă,
Din periplul lor ceresc.

Rostul iernii trecătoare
Prins in nopți ce-s nesfârșite
Ne îndeamnă la visare,
Și-nceputuri primenite.

Grai Romanesc