Lujerul
Lujerul avatar

 Lujerul

 

Sunt momente în viață când ai nevoie  de o confirmare a faptului că drumul pe care mergi este cel mai sigur și mai recomandat de părinții, de  mentorii noștri și bisericile pe care le-am ascultat în prima parte a existenței noastre.

Clipa aceasta se ivește amenințător, atunci când se întâmplă să apară pe cărările vieții câte un obstacol, pe care credem că este posibil să nu-l putem depăși. Ne sperie apariția lui, ce de cele mai multe ori vine ca un trăznet,  tocmai când contemplam seninătatea cerului, lumina feericului soare, ce credeam că răsare numai pentru noi.

Ierarhia valorilor inoculată de cei ce ne-au clădit spiritul, dintr-o dată, măcar pentru un timp, ne dă impresia    s-a   răsturnat, fără a-şi mai reveni la valenţele normalităţii, percepute de educaţia şi standardele noastre normale.   Şi toată această tragedie se poate întâmpla, doar din cauza unei     simple întâmplări.   Însă,   atunci   când  constați  că ceea  ce  ne-a bulversat nu este  doar o  coincidență, echilibrul spiritual   ni   se   poate   prăbuși. Dacă   Dumnezeu   nu   ne-a înzestrat cu o tărie de cremene sau, dacă nu avem norocul să întâlnim stejatul de care să ne agățăm, în mijlocul acestei furtuni în care suntem prinşi fără voia noastră, putem  să pierdem tot ceea   ce   părinții   noştri   ne-au   dăruit   cu   atâta   pricepere   și îndemânare. Apare pericolul de a ne îndepărta de valorile spirituale pe care mentorii ni le- au inoculat…

Cred că toți am avut astfel de momente. Și, mai cred că nu mulți dintre noi am avut norocul să întâlnim oameni care să aibă răbdarea și priceperea, dar și binecuvântarea de a ne îndruma cu grijă spre lumina pe care n-o mai putem zări, riscând să rătăcim drumul cel bun.

Astfel de oameni ne îndrumă să ne păstrăm calmul și, mai ales să ne înţeleagă calea pe care suntem. Ei ştiu că el  este   drept,   iar   obstacolul   dinaintea noastră, așezat intenționat sau nu, este ceva trecător.

Puțini însă, ne mai amintim de ajutorul primit, care, în momentul  respectiv a   reprezentat  pentru   noi,   salvarea cugetului   și   a   echilibrului   nostru   sufletesc.   Poate că şi din   acest motiv, cei ce se încumetă să intervină în viețile noastre, atunci când avem nevoie de o îndrumare, sunt din ce în ce mai puțini.

          Mama mea spunea că recunoștința este asemeni florii de colț.   Ea   crește   doar   în   sufletele   înalte,   neputând   fi accesibilă oricărui pământean, așa după cum învățăturile spiritului nu le regăsim în mințile oricărui pământean, tot aşa, nici recunoştinţa nu o regăsim oriunde.

Și, trăind  în lumea aceasta,   lovindu-ne permanent de dezastre,  provocate de cele mai multe ori  de  neascultare,   lăcomie și  de orgolii, nu înțeleg cum de nu ne însușim învățăturile cele mai simple,  pe care Biblia ni le-a lăsat. Cum de nu respectăm poruncile pe care aceasta ni le transmite: ,,Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi : cui datoraţi vama, daţi-i vama, cui datoraţi frica, daţi-i frica, cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea,,-  Romani  13 : 8?

          Cinstit este deci, să ne amintim de recunoștința de care suntem datori  în  fața tuturor celor care ne-au ajutat, indiferent de modul , împrejurarea sau momentul în care a survenit această binecuvântare, numită ajutor.

Personal, am un cult al recunoștinței, peste care nu pot să trec. Indiferent   de   împrejurările în care recunosc  ajutorul pe care l-am primit, indiferent de consecinţele sau interpretările care se pot da, în urma onestităţii mele, recunosc  întotdeauna ajutorul primit.

Cu prilejul unui eveniment important din viața mea, pe care l-am încredințat unei ființe în care am crezut,  de parcă acel om ar fi fost un alt Dumnezeu, am înțeles că, nu este înțelept să ne încredem în promosiunile unui om.

          Iată-mă deci, mințită, manipulată  și consternată, neștiind cum de mi se poate întâmpla  o așa nedreptate, venită din partea unor oameni pe care îi veneram. Însă, aveam convingerea că, așa cum mi se  întâmplase de atâtea ori, și de data aceasta , El îmi va trimite pârghia  de care aveam nevoie. Trebuie doar să aştept răspunsul Lui la rugăciunile mele. Deocamdată sunt bulversată şi uimită de perfidia celor în care am crezut.

Grai Romanesc