Şcoala de sub nuc
Şcoala de sub nuc avatar

…                                                   Cuvânt înainte,

După cum bine ştim cu toţii, istoria religiei a început cu Vechiul Testament, în capitolul Facerea şi se încheie în Noul Testament, prin venirea Mântuitorului. Însă, toate religiile şi cultele sau confesiunile religioase, cu preponderenţă creştine, au ca fundament – printre altele – şi cele zece porunci sau Decalogul (aşa cum mai sunt cunoscute), cuvânt de etimologie greacă, format din asocierea a două cuvinte deka (zece) şi logos (cuvânt), care nu sunt altceva decât porunci religioase şi morale, transmise de Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai, după ce El i-a scos pe israeliteni din robia Egiptului. Acolo i-a oprit Dumnezeu şi le-a dat „tablele legii“, adică Cele zece porunci sau Decalogul, care să le fie îndreptar pentru viaţa adevărată şi curată, porunci pe care trebuie să le ascultăm şi noi creştinii, ca fii ai lui Dumnezeu.

Dar nu despre Biblie şi istoria religiei vreau să vorbesc aici. Probabil mulţi dintre cei cărora le va fi dat norocul (spun eu) să aibă această carte, îşi vor spune încă de la început că este vorba despre o carte cu specific religios. Da şi nu!

Atunci când învăţăturile biblice vin în întâmpinarea cunoaşterii lor de către copii, preşcolari sau şcolari, pe înţelesul acestora, simplu şi concis, dacă ele sunt redate prin situaţii concrete, dar în special dacă aceste exemple vin de la persoane care, prin puterea exemplului personal sau trăite şi transmise de altcineva, aduc acestora un plus de cunoaştere şi dau impulsul sau capacitatea de a discerne între bine şi rău, ele se transformă în învăţături laice şi nu fac decât să-i bucure pe micii învăţăcei, pe mentorii sau pedagogii lor şi, nu în ultimul rând, pe părinţii, bunicii sau rudele acestora.

Legătura dintre religie şi cartea de faţă, însă, nu este deloc întâmplătoare, fiindcă izvorul acesteia este tocmai Decalogul. Cartea nu s-a născut oricum! Ci din tălmăcirea poruncilor, prin întâmplări şi poveşti descrise şi dezvăluite de un domn învăţător din “satul cel mai frumos din lume”, copiilor pe care îi strângea în fiecare seară, aşezaţi pe “trunchiul uriaş al unui salcâm”, sub nucul din curtea casei sale.

Figură centrală în cartea de faţă, Domnul Învăţător, unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi oameni din sat, îşi făcea apariţia aproape în fiecare seară, cu o pedanterie care îi fascina pe micuţi şi care îi sorbeau cu interes toate cuvintele şi luau aminte la toate lecţiile care le erau predate cu atâta generozitate, povestite şi răstălmăcite  “iubiţilor săi elevi”.

Aşa cum şi autoarea îşi doreşte, dar şi în spiritul tuturor asemeni Domnului Învăţător, vă invit să citiţi, să povestiţi şi răstălmăciţi iubiţilor dumneavoastră elevi sau copii, poruncile ce   ne-au fost date spre cunoaşterea iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru, fiindcă “în funcţie de cum înţelegem şi, mai ales cum ne raportăm la aceste porunci, putem cădea sau ne putem înălţa, înaintea propriei noastre fiinţe” (Caty Urucu).

Petruţa Niţă

Grai Romanesc