Omul din Betesda de Tincuța Sava Borsan
Omul din Betesda de Tincuța Sava Borsan avatar

În glasul meu bătea un clopot a necunoscut
Și-n mine rătăceau doar umbre de durere,
Rugile spre cer nu-mi mai făceau de scut
Apa roșie îmi stinse semnul de-nviere.

În trupul meu domnea deșertul din Sahara
Orice za din lanțuri îmi strângea din pași,
Soarele încins, sporea-n mine povara,
Pe degete-mi înnumăram, anii cei rămași.

Când sfârșitul mă usca și viața-mi ruginise
Te-am întâlnit pe tine într-un colț de lume,
Mi-ai aprins steaua pe cerul plin cu vise
Venele descătușate, luându-și a lor nume.

Tu m-ai găsit și-ai scos din mine ologirea
Eram omul fără picioare din Betesda,
Aripi mi-ai pus în tălpi, vieții să-i gust iubirea
Să pot măsura timpul, minutul și secunda.

Grai Romanesc