Mi- e frig…de Ioan Cojocariu
Mi- e frig…de Ioan Cojocariu avatar

Mi-e frig și frigul nu-mi dă pace,
Aș vrea să mă încălzesc,dar…n-am cu ce.
Mă uit în jur,privesc cum toată lumea trece,
Aș ocoli-o…dar…pentru ce?

Sunt un pribeag,plecat de mult în lume,
Și uneori mi-e frig și mi-e pustiu
Alung un gând, ce nu-i pot pune nume
Dar știu că -mi este aproape cât sunt viu.

Deasupra mea plutesc doar frunze moarte
Și lor le este frig le-aș încălzi
Ce soartă tristă au,nu…nu se poate
Doar nu trăim decât numai o zi?

Fug,să mă ascund de pot de astă lume,
Să mă ascund de tot ce întâlnesc.
Că -n întuneric va dispărea un nume
Și parcă abia acum încep să mă -n’călzesc!

Grai Romanesc