MĂ-NGENUNCHEAZĂ ZIDURI de Antonela Stoica
MĂ-NGENUNCHEAZĂ ZIDURI de Antonela Stoica avatar

Burebista azi mă cheamă sus, în munți, la Orăștie.
Mă închin la El, sfioasă, brazii mi se-nchina mie…
Dacii mândri mă salută, la Blidaru, în Cetate,
Vin din Templele Luminii, Fetele nevinovate.

E mult freamăt în pădurea unde Ielele se-ascund,
Iar Sargeția lucește ca o mare fără fund.
Orice ruină are-n ea flăcări vii, diamantine,
Asfințitul arde-n ceruri, diademe de rubine.

Din Costești până-n Luncani se aprind focuri pe creste.
Sus, la Sarmisegetusa, e o noapte de poveste.
Lupii se ivesc din codru, se adună sarcedoții
Marelui Lup Alb, Zalmoxe, să ne închinăm cu toții.

…E-adevăr că munții noștri aur pur și verde poartă…
Strălucesc scuturi în Soare, vin toți Dacii, laolaltă.
Pietre sacre, vorbitoare, sufletul mi-l răscolesc
Și mă-ngenunchează ziduri, de străbuni când povestesc…
28 August 2017 ©

Grai Romanesc