Părinţilor noştri
Părinţilor noştri avatar

Părinţilor noştri

Ce-ndoliate-s apele, părinţi!
Pădurile jelesc prin bolovani,
S-a pus rugina pe arginţi
Şi vrajba între fii de ani.

Plecat-aţi sigur şi cu patimi,
Copiii v-au încărunţit,
Îşi spală mâinile cu lacrimi
Căuşul dă pe-afară de bocit!

Vă strigă hatul peste lume,
Nu v-aţi gândit nici la gutui
Că o să frângă acum, postume,
La crengi pământul numănui!

Pândesc toţi teii pe la colţuri
Din ochii noştri să înţeleagă
Le stă la floare ca pe tocuri,
Cine acum o să-i culeagă?

Ce lux v-am pus în noua casă!
Cravată scumpă şi-ncălţări,
Dar vouă nici că vă mai pasă
Aţi fost doar listă de aşteptări.

Degeaba acum ne tot jelim,
C-adeseori uităm de voi
Şi ne pricepem ca să terfelim
Chiar şi tăcerea vieţii de apoi.

Grai Romanesc