ERAU TROIENITE…
ERAU TROIENITE… avatar

Erau troienite în trupul tău,
tăceri albe și tristeți,erai
întinsă ca o amforă pe plaja
cerului tău, erai ca o prințesă,
fără griji, valurile țipau și se
retrăgeau, uimite de frumusețea
ta,asfințeau pe pulpele albe
săruturi,uneori plângeai încet
și îngenuncheai iar eu îți sărutam
buzele, nisipuri fierbinți, te
risipeai în visul meu cu umbra ta
de ape înaltă,veneai seara când
era lună plină și mă chemai în
universal tău plin de culori,
aveam ochii plini de furtună și
te priveam zâmbind,erai înfășurată
sub alge și-n curcubeie, cu mâinile
întinse spre zorile târzii, îți încercai
norocul în rugăciuni și-n foamea
dragostei, treceai puntea prin
cimitire de verbe și dispăreai în
nesfârșitul întuneric, te prefăceai
în bob de rouă, te priveam cum
te-nfrunzeai, pe lumea ailaltă,
ca o corabie năucă,cu fruntea-n
târziul nopților stelare și a nesomnului
înfrângerilor noastre.

Grai Romanesc