Iubiri înrourate (2)
Iubiri înrourate (2) avatar

Iubiri înrourate (2)

Port pe umeri
toamnele cochete, drept podoabă,
cântul verde-al păsării cu aripi despletite,
când viclean destinul
ne adună iar într-o silabă
plouă cu ninsori caline peste ore strepezite.

Duc apoi
în mâinile
tăcute cheia Porţii,
orizontul cel fără de margini, pus pe gânduri,
greu căluş demult i-a pus iar sorţii,
dragostea-așezând timid cuvintele în rânduri.

Bat
iubiri înrourate acum în Poartă,
stele-n grabă, cu genunchii albi, de porțelan,
își fardează pleoapa trează căci așteaptă
dragostea din noi
mocnind în drum ca un vulcan.

Grai Romanesc