Vrajă
Vrajă avatar

Vrajă

Lună desculţă şi spumă de mare,
Coajă de pom în cupă regală,
Lacăt la gură, nişte resturi de soare
Destinul să cadă acum la-nvoială.

S-adune sărutul într-un mănunchi,
Norii în cor glasul să-şi dreagă,
Dorul să-mi şadă doar pe genunchi,
Când o mână de galbeni îl leagă..

Râul să-şi spele frunza de vară
Să-şi nege copacul ţărna sub el ,
Ploaia nătângă din noi să dispară
Să nu mai treacă alt trup prin inel.

Vraja adâncă să nu te desfaci,
Sub cruce ascunde cenuşa de marte,
La umbră de dor în jar s-o prefaci,
Doar lui să îi fiu semnul de carte.

Grai Romanesc