Val de fragilă lumină
Val de fragilă lumină avatar

M-am aşezat în umbra iubirii
romanţă tristă cântată-n falset
de măturătorul destinului.
Cu suflet însingurat,
învăţ cuvinte să zboare
într-un descântec de lună.
În ochii umbriti de aşteptare,
lupoaica albă mă bârfeşte.
I-aud râsul…
Toamnele rămase
am să-le fac cârje,
să compensez dezechilibrul dintre dorinţă şi lut.
Sufletul abia acum
şi-a crescut aripi,
la capătul podului spre nicăieri.
Nu încerca să mă alungi!
Poate în zodia mea aşa a fost să fie,
să te găsesc
aşezat ca o epidermă verde
peste rugina vârstei în apus.
Coasa e încă tocită
de arderea târzie a iubirii…
Val de fragilă lumină.

Grai Romanesc