E toamnă iar
E toamnă iar avatar

E toamnă iar

Şi- adună zorii munţii dezinvolţi,
Stă soarele în cumpănă şi deodată
Se oglindeşte-n forme peste porti
Un anotimp cu o năfrămă fluturată.

Şi pe deasupra lor tot pun la cale
Mai multe stele cum să doarmă,
Se-ascund ninsorile după cărare
De râsul nopţilor târzii de toamnă.

Iuţite trec spre miazănoapte
Tarlalele de rouă tulburate
De vorbele căzute pe-nserate
Că toţi le vor acum doar scuturate.

Şi s-a trezit în prag din slăbiciuni
Un cântec primenit, numai să-l joci,
Că-i toamnă până şi în rugăciuni
Taman de numărăt iarăşi boboci!

Grai Romanesc