Lespezile ierbii
Lespezile ierbii avatar

Lespezile ierbii

Se vremuieşte timpul în umbre de copaci,
Tăcerea viscoleşte prin flori de mandarin,
Cu mâinile în şolduri stau norii cei buimaci,
Pământul tot s-a îmbrăcat în crep satin.

S-au convocat la vise acum, din depărtare
Prin aburii de vară stă râsul din consoană ,
Iar vinul dezertat de ieri de prin urcioare
Și-a răsturnat privirea în apele de iarnă.

Ne macină căinţa şi teama rău ne doare,
Râd lespezile ierbii la rouă numărând,
Plâng mieii albi puţini, în ţarcuri fără soare.
Ingenunchează fluturii adulţi plângând.

Grai Romanesc