Nevoia de Tine
Nevoia de Tine avatar


Mă văd în ochii tăi adânci
Rătăcitor cătându-mi zarea,
Precum un val căzut pe stănci,
Ce-și strigă întruna Marea.

De neînțeles pe chip mi-apar
Luciri ce vin din altă parte,
Ș-apoi apun, și iar răsar,
Din brațu-ți drept ce le împarte.

Cu palma-mi ștergi obrazul trist
De lacrimi ce cobor, fierbinți,
Tu maica unicului Hrist,
Duios mă strângi, duios m-alinți.

Prin genele ce se-nfioară
Zăresc cernit de-atâtea ploi,
Cum brâul tău mă înfășoară,
Și-mi umple anii, triști și goi.

Împovărat și tremurând,
Din veacuri reci, îndepărtate,
Mă chemi la mal, din când în când,
Să mă ridici iar viu din moarte!

Grai Romanesc