DE VORBĂ CU ELE
DE VORBĂ CU ELE avatar

DE VORBĂ CU ELE
Iakab Gabriel – Karol
I
Te-am ascultat aseară cum cântai.
Mi-am scos capul pe fereastră
Să te privesc în grădină.
Te-am căutat cu privirea,
Deşi era senin îţi auzeam doar vocea.
M-ai încântat şi mi-ai uns sufletul
Cu jeleul nemuririi,
A fost plăcut să-l gust,
Chiar şi puţin!
Am ieşit afară să te văd…,
Doream să te ating,
Să-ţi mângâi penele…
Privighetoarea mea!
II
Te-am văzut aseară cum te-ai furişat la vecinu’…
Ai aşteptat s-adorm,
Credeai c-am adormit,
Dar nu dormeam,
Am sforăit de plictiseală.
Iar tu te-ai ridicat,
Uşoară cum erai,
Ai păşit peste pervaz,
Te-ai lăsat pe verandă,
Ca mai apoi să dispari
După zapii vecinului.
Mi-am dat seama,
Doar atunci,
Că eşti o nehalită,
O nesătulă!
Nu mai eşti mulţumită?
Nu te mai saturi cu ce-ţi dau eu?
Nu-ţi mai plac…
şoriceii din podul meu?
Pisicuţa mea?
III
Din prima zi,
De-atunci, din târg,
Eu te-am plăcut!
Mai ţii minte
Când ţi-am luat capul între palmele mele
Şi am privit în ochii tăi
Mari şi albaştri,
Asemeni talazurilor
Mării Negre,
De la noi din ţară?
Te-am dus apoi acasă la mine,
Te-am dezmierdat cu privirea,
Ţi-am mângâiat părul lung şi brun,
Ţi-am pipăit gâtul ferm şi mătăsos,
Iar mai apoi am pus mâna pe pântecul tău plin şi tare!
Ţi-am şoptit la ureche numele,
Ca mai apoi să sar pe tine…
Te-am ţinut strâns între picioarele mele.
Tu ai cabrat…
Ştiam că ne potrivim…
Iapa mea brună!
IV
Am ieşit şi azi să ne plimbăm.
Ca de obicei, prin parc, doar oameni.
Când te-au văzut, mulţi te-au admirat,
Le-am explicat că eşti a mea,
Nu eşti de dat…,
Nu te dau la nimeni,
Te plac prea mult,
Te îngrijesc prea tare
Ca să te scap din mâini
Cuiva străin,
Şi poate nici ţie nu ţi-ar plăcea!
Mă bucură că toţi te plac
Şi că te am doar eu…
Ştiam că eşti încă frumoasă,
Deşi acasă copilaşii sunt
Mici şi flămânzi;
Tot suplă ai rămas
Chiar de alăptezi
Şi tot aprig ţi-e lătratul,
Lupoaica mea germană!
Un șir de poezii în vers alb, deși îmi plac mai mult cele cu rimă😀
Grai Romanesc