STELELE PLESNEAU ÎN MARE…
STELELE PLESNEAU ÎN MARE… avatar

Mă-nclin supus în fața ta,dragoste,
și la lumina toamnei cu galbene
presimțiri și vise troienite în clocotul
înfundat al marilor tăceri,îmi amintesc,
săruturile tale și rana aceea deschisă
în care păleai de gelozie,erai ca o umbră
căzută la margini de cetate,umblai prin
durerea mea,mă mângâiai cu greu,și
vedeam cum boaba lacrimii geme strivit,
în taina rămasă, de valul ucis al iubirii,
sunt marinarul plecat în cursă,deseori
vorbesc cu gândul și cu privirea ta
albastră,lunecai în cerul sufletului,ca o
corabie încremenită,atinsă de amintire,
îmi aduc aminte cum tu mi-ai cioplit,
strigătul iubirii mele și cum îmi surâdeai
prin tăcerea mea,arc de curcubeu peste
deșerturile mării,visam ca tine,ne-ncăpeam
unul în altul în tomnaticile seri când
stelele plesneau în mare și eu lunecam
în ochii tăi , târându-mă dincolo de vis.

Grai Romanesc