,,2”-UL autor Mariana Romanița Popa
,,2”-UL autor Mariana Romanița Popa avatar

,,2”-UL

De câte ori ne-ai supărat
fiindcă întârziai și erai posac,
De câte ori te-am blagoslovit,
parcă veneai-nu veneai,
parcă aveai numai trei roți,
a patra mergea pe lângă tine,
pe trotuar
și te striga s-o aștepți,
laolaltă cu cei care ajunseseră
prea târziu în stație.
Mereu ai fost așteptat,
dimineața, la prânz, pe înserat,
mereu speranță tu ne-ai dat.
De câte ori ne-ai cărat, amice,
în spatele tău burdușit,
ne îngrămădeai pe scaunele prea puține
ori pe scările reci și înguste,
tineri, bătrâni, copii,
veseli, bolnavi, agitați,
grăbiți, adormiți, gâlceviți.

Nu ratai niciun hârtop de pe șosea,
ne zduncinai frumos, ca-ntr-o ladă de fructe,
ca să ne trezim, să vedem mai bine ziua de mâine,
ca să ne rânduiești mai bine,
să știm de unde venim și încotro mergem,
dar te iertam fiindcă ajungeam unde voiam, aparent întregi
și cu iluziile zilei prezente intacte,
iar ale celor viitoare, certe.
Din când în când te odihneai la garajul de autobuze,
după ce duceai pe fiecare la destinația lui,
iar pe fiii patriei la fabrica de viitor.
Și totul mergea chiar ca pe roate.
După atât amar de ani de cărat
elevi la școala din deal,
ai fi putut și tu să dai bacalaureatul
și chiar să-l și iei, în ciuda camerelor de supraveghere,
printre primii.
Iar cine te pierdea,
nu numai că întârzia la prima oră,
însă pierdea și cursa de America
și multe alte curse.
În rest, înghețat, reparat, sufocat, morocănos, prăfuit,
întârziat, pomenit de toți – ,,vine 2-iul!!!”,
tu erai primul pe lista noastră de așteptare,
dar mereu visai,
ce-ți păsa,
autobuzul de liceu erai.
Autor Mariana Romanita Popa Bârlad

Grai Romanesc