GERÂND, APROAPE DE ȚĂRMUL CU SCOICI
GERÂND, APROAPE DE ȚĂRMUL CU SCOICI avatar

 

Nu mai știu ziua când noi

deveneam statui în vârtejul stelelor

între cer și undă, între furtunile

de fluturi jefuind curcubeiele,

aburii verzi m-apropie de tine,

vrei să mă cuprinzi, să ne înfrunzim

în somn și uitare la răscruci de ceruri

unde- mi ești umbră, unde- ți sunt mugur,

vom împietri rămânând doar uitare,

aștri fără asfințit vom fi peste asfințitul

sângerând, aproape de țărmul cu scoici

tu ai fugit în valuri prin paradisul mării.

Te-am căutat printre talaze și alge,

prin zorii de mătase cu respirația tăiată,

parcă mă stingeam înspumat de nisip,

deșerturi de cețuri mă înconjurau

trezite din tăcere mi- au tulburat sufletul,

lacrimi ale asfințitului te adunau

dar tu nu erai nicăieri, nici prin vuietul

acela de valuri care mă- ngenunghea

lângă pescărușii rătăciți prin visul ce doare.

Grai Romanesc