MĂ TOT PLÂNG DE MINE…
MĂ TOT PLÂNG DE MINE… avatar

În cercul de ploaie răcoarea mă bate,
străzile Brăilei îmi par afumate.

Dezgropam din nori, vise ascuțite,
stânci și rădăcini cu fețe boțite.

Tăcut de mirare îți colind destinul,
viața ta amară, înverzind pelinul.

Mă tot plâng de bine,și mă dai uitării,
aprinsă sub frunte,steaua depărtării.

Focuri ard în noi,noaptea să prefacă,
dragoste aprinsă în priviri săracă.

Mă cuprinzi încet și nu-nțelegeam,
sărutul din buze cum ți-l culegeam.

Mă tot plâng de mine,tu mai râzi ușor,
ascunzându-ți chipul după câte-un nor.

De mă plouă-ntruna,voi fugi de tine,
mă ascund în lume chiar urând destine.

Grai Romanesc