Iubirea
Iubirea avatar

Iubirea

Se -nalţă iubirea ca îngerii-n ploaie,
Iar zorii îi cad în genunchi cum ciorchinii,
De-atâta povară pe umeri, greoaie,
La mătănii cărările-şi duc pelerinii.

Neatins orizontul de aripi vreodată,
În amurg el îşi face salbă din piatră
Şlejuită cu lacrimi încinse de daltă,
Când doar un pustiu acum îl mai latră.

Se scurg alintate prin vâsc-de-stejar
Rănile nopţii sfinţindu-şi suspinul,
Se foieşte amarnic prin praful de jar
Un lemn rătăcit negăsindu-şi alinul.

Un cântec de leagăn, firav, ne-nveleşte
Soborul de stele căzut peste noi,
Iar candela lumii acum amuţeşte
În ruga de seară, cu ceas fără ploi.

Se-nalţă iubirea ca un înger albastru
Prin ecoul tăcut sub un deal fără rouă,
Prin gutuiul târziu, de toamnă, sihastru,
Dar nimănui nu îi pasă …Doar nouă!

Grai Romanesc