Îți căutam
privirea ta răscolitoare și pescărușii
largului,în vânturi cântând,lunecau
prin dreptul pleoapelor ca niște
sculpturi de zăpadă prin cerul serii
de fum,fluviul timpului,încremenit
lângă nisipul visător,îmi tot spuneam:
,,tăceți,țărmuri !”,și tu îmi cântai șoptind,
arzătoare e dragostea și focul ce crește
peste pașii singuri,nu eram decât un
călător pe drumul nedespărțit de lumină,
hai!,vino,descătușează-ți inima cu taina
marilor iubiri,cu buzele tale și glasul
tău surd,cu ochii obosiți înflorind odată
cu macii,erai o vrajă adâncă,un trăsnet
din altă zi, veneai dintr-un vis odată cu
ecoul,mi te cernea vântul din adâncul
fără aripi,din luminile cerului,din spațiul
acela îngust al miezului de dragoste,
călcai pe pietre mărunte și norii treceau
peste țărmul dezgolit,îți căutam,privirea ta,
lângă apele nedespărțite de lumină și de noi.
Grai Romanesc