MĂ CHEMI PE ȚĂRMUL DELTELOR TALE
MĂ CHEMI PE ȚĂRMUL DELTELOR TALE avatar

Sunt copilul serilor târzii,

gâtlejuri subterane cu foșnetul

pietros îmi biciuie pasărea viscolită

a sufletului, cascadă pierdută

între stânci și luna- ndepărtată,

ca niște răni desprinse de trupul

curcubeului sfărâmat peste cioburile

negre din îmbrățișarea mută cu care

mă chemi pe țărmul deltelor tale.

Valuri de departe spre care alergi,

sunt ca niște cearcăne adânci, sub care

te cutremuri de singurătate, în noaptea

dragostei, când priveam înaltul de stele

și ne- nchideam în umbrele noastre, ca două

sculpturi de zăpadă ce se topeau, în zbaterea

trupurilor rătăcite ,ca un izvor spart de furtună.

Grai Romanesc