Doru-mi…
Doru-mi… avatar

Doru-mi…

Iakab Gabriel – Karol

Doru-mi, da dor mi-i dor,

Să beau apă de izvor,

Să mă sui în stejărel,

Să leagăn frunza în el,

Să-l aud încet şoptind

Şi prin doină povestind

Câte toate or trecut

Şi ce vremuri o avut,

De când io că am plecat

Dă pă vatra ce m-o dat.

Doru-mi, Doamne, mi-i dor

Să-mi simt paşii pă ogor,

Să-ntorc brazda de pământ

Şi să fluier câte-un cânt,

Să mă duc în luminiş,

Să mă scald iarăşi în Criş!

Cât oi fi și oi trăi,

Vatra, io mi-oi preţui,

Căci acolo-am rădăcini,

Nu aici printre străini!

Toţi cei dragi îmi sunt acol’

Şi m-aşteaptă în ocol.

Încă o poezie în graiul meu binșenesc!

Grai Romanesc