Cioburi de iubire…
Cioburi de iubire… avatar

Flămând, ți-am așezat iubirea-n brațe,

Temându-mă că tu n-o vei găsi!

Sau de o ai … poate mi-o vinzi în rate,

Să vezi atunci … cum mă voi liniști.

 

Ți-am respectat tăcerile o vreme,

”- Ajunge cu atâta politețe!”.

Căci gerul mușcă și într-una geme,

Ca, pentr-o zi măcar, să-ți dau binețe.

 

Să te alint puțin, ca pe-o virgină,

Să-ți mângâi trupul jvelt, înmiresmat.

Sau tandru ca și umbra de felină,

Pe care mai mereu l-am admirat.

 

Și compleșit de simfonia sorții,

Să mă dedau la lucruri nefirești.

La care uneori chiar și experții,

Îngenunchează … ca să nu-i rănești!

 

Îmi fuge gândul, rătăcind prin noapte,

Sosiei tale să-i găsească umbra!

Și îmbătat de doruri sau de șoapte,

Iubirii tale să-i aline … febra.

 

Mi-ai îndulcit speranța pentr-o zi,

Când ai pătruns în inima pribeagă.

De-acum în permanență voi păzi,

Iubirea ta … ca să rămână-ntreagă.

Brăila, decembrie 2017

 

Grai Romanesc