Crucea misterioasă…
Crucea misterioasă… avatar

Sărută cerul Luna ce apune,

Cu-ntreg alaiul de steluțe vii.

Că a știut ea vise să adune,

În noaptea bântuită de stihii.

Îndestulată sigur de păcate!

(ca un afront adus voinței noastre).

Purtați iubirea ca niște stigmate,

Spre zările ce le credeați albastre.

Un orizont ce fumegă de zor,

Ai vrea să mi-l ocupi cu sentimente.

(să poți să spui adeseori … mi-e dor!),

Acelor insistente complimente.

Buze fierbinți de doruri străvezii,

Sau gânduri încărcate de păcate.

Așteaptă ziua când tu ai să vii,

Să îndreptăm sentința … cu dreptate.

Lungul tău drum, ducea spre nicăieri,

(și îndreptând privirea către cer!).

Tu ai strigat c-ai dus (până mai ieri),

O cruce încărcată … de mister.

Brăila, decembrie 2017

Grai Romanesc