Fantoma unei amintiri…
Fantoma unei amintiri… avatar

Mi-ai transformat liniștea în neant,

Stropind cu lacrimi puritatea sa!

Care au fost neprevăzut liant,

Când totul s-a întors în viața mea.

Rămas cu așteptările mărunte,

Nu am văzut-o prinsă de tumult.

Dar visele-ți (ciudate amănunte!),

M-au învățat timid cum să te-ascult.

De-o vreme timpul îmi e responsabil,

Cu visele, speranțe … multe mute!

Și cu-n destin, ce nu e condamnabil,

Când vrea secunda ta să o sărute.

Cu tine am să-ncep ziua de mâine,

(dacă vei vrea tu să visezi ca mine!).

Iar nopțile … de multe ori străine,

Vor încerca durerea să-ți aline.

Poți să aprinzi tu cu iubirea ta!

Un foc mocnind în inima sihastră?.

Sau un incendiu chiar în viața mea,

Ce-a fumigat lângă a ta fereastră.

Nimic din toate astea nu mai sunt,

Decât o cruce rece-n devenire!

Un subterfugiu … fără azimut,

O șansă cu pretenții la pieire.

Brăila, decembrie 2017

 

Grai Romanesc