Te paște păcatul…
Te paște păcatul… avatar

Eu am poposit chiar în sânul sorții,

Să văd strategia de viață a … morții.

Apoi îmbrăcat în strai princiar!

Slobod șoapta clipei din visul primar.

Împart cu credința sentințe comune,

Arunc sentimentul în marea de glume.

Cuvintele mor chiar la masa mea,

Și nu văd eu cum le-aș putea ajuta.

Din lauri de foc avuți la-nceput,

Fac scut de rușine păzind un trecut.

Să-mi pară că sunt priviri de femeie,

Pierdute în lume de-a lor epopee.

Îți fac paravan de iubire constantă,

Crezând că aceasta-ți va fi chiar tentantă.

Când mugurii sorții lucesc de sudoare,

Plesnind către tine făcându-ți răcoare.

Eu doruri arunc din visele mele,

Ce-au fost prea constante și-adesea prea grele.

Iar morții subit îi fac locuință!

Dar nu orișicum … ci după cerință.

Te paște păcatul … și nu-i de mirare,

Că visul îți stă, cu tristețe în soare.

Tu pune-l măcar la umbră de gând,

Să vezi de trăiește sau moare-n curând.

Brăila, decembrie 2017

Grai Romanesc