Foame
Foame avatar

Foame

Torent pe sub deal, tăceri printre rânduri,
O boltă-mbrăcată în opreg şi cămaşă ,
Dezertări şi-o clepsidră lipsită de gânduri,
Atât ne-au rămas şi-un întreg, pătimaşă.

Ne mângâie foamea vocea pădurii,
Pe buza fântânii ne aşază sălbatici,
Lângă noi îşi descalţă însetată, condurii,
Luna, mirându-se cât suntem de apatici.

Un murg rătăcit pe o şa ne adună,
Arzându-i de halcă, iubirea-i urmaşă,
Din frunzele-n vânturi îi facem cunună,
Dând bice timpului cu o cravaşă.

Când dorul îşi lasă o mână pe-o harpă,
Tropăie noaptea peste tot şi prin noi,
Un opaiţ şi-aprinde pământul ce-şi sapă
Prin cucută-de-apă, cărări fără ploi.

Mi-e foame de-un crud, mi-e frig pe sub
stele,
Mi-e sete, dar ciutura văd că e spartă,
Aştept de la tine acum o părere,
Mi-e teamă ca setea să nu ne despartă.

Grai Romanesc