ÎNCĂTUȘAREA LITERATURII – PUNCTUL PE ,, I ”
ÎNCĂTUȘAREA LITERATURII – PUNCTUL PE ,, I ” avatar

De ani de zile,ne confruntăm cu aceeași chestie,criza guvernamentală,un guvern vine staționează câteva luni apoi cade,vine altul,stă câteva luni și pică,tot așa după lovitura de stat din 1989,câte guverne nu au fost mai ține cineva minte,prin fața ușilor guvernamentale au trecut fel și fel de indivizi,de la agricultori,mecanici,ingineri,doctori și așa mai departe până la cei mai bogați oameni din țară de aceea vine și vorba dacă ai bani ai putere,lichele care se dau zmei cât sunt de tari și deștepți în fața omului de rând de aceea prea puțini își pun întrebarea: Oare ce au făcut cei care au stat ani de zile pe acele fotolii confortabile pentru noi ? răspunsul va fi doar unul singur,mai nimicîn afară de promisiuni,furăciuni și încălcarea dreptului constituțional !. Acești oameni ca în orice ramură,au încătușat limba și literatura română,au pus biruri și ștreangul de gât,punând la cultură oameni incompetenți,oameni care nu au nici o legătură cu ceea ce înseamnă cuvânt sau patrimoniu național. Cu ani în urmă,discutam cu unii dintre ei, despre starea actuală a literaturii române,ce înseamnă A ŞTI, A CUNOAŞTE ŞI A CITI, era un bun prilej de a spune consideraţiile teoretice şi critice despre poeţii şi scriitorii care publică şi se întrec azi în paginile conservate cu legitim interes de către observatorii faptelor literare ; jurnalul de creaţie, în special, a produs numeroase constatări şi, adesea, a revelat acţiunea necunoscută a poetului şi scriitorului surprins în plin proces de creaţie. Uneori,noi cei care ne ocupăm de promovarea scriitorului am  procedat nu de puţine ori cu o perfectă şi arbitrară totodată incomprehensiune faţă de actul de creaţie şi faţă de comportamentul scriitorului ; că s-au debitat inepţii despre personalitatea creatorului, punându-se în circulaţie o seamă de clişee, acceptabile şi inteligibile, nu doar în sfera literaturii de consum, despre ipostazele scrisului,îi întrebam ce reprezintă o întreagă gamă de scrieri superbe că suntem bine informaţi acum şi posedăm, credem, câteva cunoştinţe despre procese oricum greu de controlat şi de reconstituit fără sprijinul şi intervenţia directă a scriitorului. Nu ignorăm complexitatea fenomenului numit creaţie şi acceptăm ideea că intrăm într-un teritoriu unde preceptele şi principiile sunt frecvent infirmate de conduita de fel egalizabilă a unei personalităţi autentice. Cum nu ne interesează aici fascinaţia exercitată, în cazul unor diletanţi sau falşi scriitori, de jurnalul unor poeţi şi scriitori consacraţi, întrucât acesta produce mai degrabă un lamentabil fenomen de mimetism, foarte tineri încă scriitori se văd tentaţi să noteze pentru uzul democratecilor lor orele unei existenţe nu totdeauna interesante !. Mai întrebam cum îşi păstrează valoarea şi justifică interesul criticului sau teoreticianului literar sub specia câtorva însuşiri fundamentale ale scrisului : ne gândim la obligaţia fiecăruia dintre noi de a îndepărta prejudecăţile curente despre ,,ciudăţeniile,, poetului sau scriitorului, despre aspectele,,inextricabile,, ale creaţiei sau despre ,,secretele,, comportamentului unui nume înscris pe coperta revistei. Risipind prejudecăţile, de fapt, simple locuri comune întreţinute de lenea unor politicieni fără vocaţia lecturii şi a comentariului la obiect, ce teorie literară are şansa de a descoperi, în cea mai exactă accepţiune a cuvântului, câte ceva din lumea încă vag sau parţial cunoscută a creaţiei. Mie nu îmi erau străine, desigur, o seamă de comandamente ale scrisului şi ele au fost în repetate rânduri confirmate de mărturiile cele mai autorizate ale literaturii. Ei, actualii politicieni nu continuă să se  preocupe de viitorul literaturii, însă atitudinea şi orizonturile unei literaturi concepute cu deplină luciditate, proclamând valoarea culturii şi a scrisului angajat, în plan filozofic şi estetic, a momentelor exemplare din trecutul unei literaturi şi sensul unor experienţe validate în contextul unor creaţii durabile. Altfel spus, ne referim cu reală plăcere la jurnalul poetului şi a scriitorului atunci când el respectă nu neapărat,,regulile jocului,,, jurnalul se menţine, într-o oarecare măsură, în aria literaturii şi, în consecinţă, trebuie citit în spiritul lui, cât mai ales exprimă punctul de vedere al unui poet sau scriitor conştient de sensul demersului său şi de dificultăţile unei lucrări atât de pretenţioase. Votând o lege era singura care poate fi o ipoteză pentru cunoaşterea unei ramuri sau a propriei sale culturi,meditaţia sa asupra condiţiei scrisului poate avea adesea semnificaţia unei vaste călătorii în lumea unei opere. E motivul cel mai de preţ pentru orice om, cu întrebările şi neliniştile insomnii, când declară că exprimă o hartă spirituală sau când reaminteşte statutul unui gen, a devenit un gen, ceea ce înseamnă că a primit drept de cetate în literatură!, unde confesiunea e doar parţială şi un anume grad de disimulare, poate fi numit discreţie, e prezent pentru că nu vrem să intrăm în intimităţi de biografii romanţate, ci într-o lume necunoscută încă şi mai târziu proiectată în dimensiunile creaţiei, obţinând dreptul de a exista ca univers independent de etapele pregătitoare ale revistei. Ei,cei de la cultură nu știu să favorizeze un mod de a publica şi a citi şi de a recepta scrierile de valoare, să le explore adâncimea acestor straturi poate indica în ce măsură avem de-a face cu un creator autentic şi nu cu un intrus demascat mai târziu sau mai devreme… Ne apropiem de scrieri cu sentimentul că ele păstrează încă treptele unor opere care s-a scris: refacem, poate, în sens invers căile ei, reconstituim sau recompunem, măcar în parte, o artă poetică revelatoare. Credem că un termen constant în lecturi şi orizont spiritual, cunoştinţe, cunoştinţe vaste şi în cele mai diverse direcţii ale cunoaşterii, par a condiţiona literatura democratică. Cunoaşterea nu e un concept abstract, cel puţin în cazul scriitorului, şi nici nu se limitează la feluritele intinerarii documentare strâmb înţelese cândva: ea fixează coordonatele unei atitudini superioare şi responsabile în ordine ideologică iar ezitarea aceluiaşi scriitor în ce priveşte informaţia şi cunoaşterea reală e de înţeles, în sensul acesta, acumulările perpetue de informaţii, de date şi de experienţe pot reprezenta un ,,a şti un om, o cultură” programat şi destinat să devină,,a cunoaşte,, sub semnul creaţiei realizate”. Mulți dintre ei dădeau afirmativ din umeri fără a ști ce înseamnă elogiul cunoaşterii şi al lucrării, act decisiv al elaborării scriitoriceşti, care implică totodată viziunea şi disponibilităţile plurale ale creatorului.

Câți nemernici nu au ridicat și votat legi fără a ști ce înseamnă de fapt o lege !

Prin numirea unei femei marionetă la conducerea actualului guvern,președintele ne-a transmis de fapt un mesaj clar că nu va mai candida la alegirile prezidențiale în viitor și că lasă locul altor oameni care nu vor ști ce va face cu viitorul unei țări, cu viitorul nostru,cu literatura și indentitatea noastră națională.

Grai Romanesc