Dor
Dor avatar

Dor

Suntem prelungiri nisipii dintr-o gară
În care trenul a uitat să oprească,
Troiene de nuferi, păcat de o seară,
Ploaia uscată udând buza pe ceaşcă.

Suspin pe o rană când ninge în şoaptă,
Ne-acoperă timpul cu stări vămuite,
Sclavii luminii ce ades ne deşteaptă
Să foșnim pe-ntuneric la nesfârşite.

Se scurge în straturi absolutul sortit
Iar verdele plânge în trup de leandru
Incearcă norocul din pahar, neîmpărţit
Să-i pună piedică timpului tandru.

Tânjesc neîncetat genunchii flămânzi
După mâinile verii prea dogorite,
Vremea mi-e treazâ, când maluri inunzi
Dor în vacanţă demult prelungită.

Grai Romanesc