SĂ NE AȘEZĂM SUB CIREȘII ALBI AI COPILĂRIEI
SĂ NE AȘEZĂM SUB CIREȘII ALBI AI COPILĂRIEI avatar

Te aștept, iubito, pe bulevardul iubirii,
cu cerul prelins deasupra ta, să mă pătrunzi
cu arșițele tale de fată însetată de dragoste,
cu buzele uscate de dor și neliniștea ochilor
tăi, cu tăcerea ta și părul despletit, cu țărmul
sufletului tău, spart de nuferii albi ce ți-au lovit
trupul în asfințitul de gânduri risipite, mă chemi,
iubito, în cuibul lacrimii, să mă apropii de tine
cu ploile mele răsucite în ultime desfrunziri,
să ne așezăm sub cireșii albi ai copilăriei,
să-mi arăți curcubeul ars ce suie pe corăbiile
pierdute, să-mi arăți nisipul mării și sălciile
care plâng la margine de drumul șters, să mă
prăbușesc peste tine, ascunzându-mă-n aburii
ce lunecă în zborul oprit, voi fi ca o ninsoare
întârziată și tu să mă tot mângâi, să mă săruți,
să îmi pansezi rana destinului și sufletul de neguri.

Grai Romanesc