Iernile roşii
Iernile roşii avatar

Iernile roşii

Mai ştii, demult, ce toamne albe
De-atâta dor prin rug- de-munte
Se scuturau peste cărările cu nalbe
Crescute pe sub ape fără punte?

Mai ştii, pe vremea când cocoşii
Din visul fără cheie ne trezeau
Tocmai la prânz, când iernile prea roşii
De-atâta dragoste pluteau?

S-au dus timid pe urmele de ploaie,
S-a scuturat şi cerul fără margini,
Stau rezemaţi copacii şi se-ndoaie
Pământul, căci fără noi e în paragini.

S-au dus detot şi vasele pe mare
Şi-au pus în frunte comandanţi
Aleşi doar pe sprânceană dintr-o zare
De pescăruşi zburând mereu pedanţi.

Acum îşi plânge iarna somnoroşii,
Scrâşnesc atâtea lanţuri prin zăpezi,
Iar focurile-s stinse şi nu-s roşii,
De-atâta frig lăsat nici că mai vezi!

Grai Romanesc