Fata cu ochii mov (fragment din ,,Simfonia pământului”)
Fata cu ochii mov  (fragment din ,,Simfonia pământului”) avatar

Fata cu ochii mov

(fragment din ,,Simfonia pământului”)

      – Liliac, vino, te rog, să-mi dai o mână de ajutor! Nu reușesc să potolesc obraznicul ăsta, a sărit gardul la vecini!
M-am ridicat în grabă și m-am îndreptat spre grădina din spatele casei. 
Mama rupea vârfurile liliacului, care pusese stăpânire pe gardul vecinului ce adăpostea un măr de toate frumusețea, numai bun pentru o adevărată gală a pomilor.
     – La prima întâlnire taică-tu a venit cu brațul plin de liliac, cu frunze cu tot. Dumnezeu știe din ce grădină l-o fi rupt, a spus mama cu glasul domol. Am știut de-atunci că el e alesul inimii mele.
   ,,- Hai să facem o fată, mi –a spus el, cu ochii mov!”
     Și la nașterea ta a venit pentru a doua și ultima oară, tot cu brațul plin de liliac. Mov.Mov, fata mea…
    – Păi de unde știa, mamă, că-ți place liliacul? am întrebat eu.
    – Nu știa, dar mi-a citit inima, a zis mama. Citea în stele, în suflet, în ochii omului. Nu-i trebuiau prea multe vorbe ca să știe pe cine are alături. 
   – De asta îmi spui mie ,,Liliac”? am întrebat curioasă.
   – Și de asta, fata mea! a răspuns mama cu ochii umezi. Se spune că liliacul mov simbolizează primele emoții ale iubirii. Este și o legendă despre doi tineri care se iubeau foarte mult. Într-o zi tânărul s-a îmbolnăvit și pentru că nu existau multe leacuri în acea vreme, la scurt timp a murit. Zilnic fata mergea la mormântul lui, plângându-l ore în șir. Până când, răpusă de dor și suferință, nu s-a mai putut ridica de pe mormânt. Și-n acel loc a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.
– Ți-e dor de tata, mamă?
– Nu, nu mi-e dor de el! a răspuns mama scurt.
În primele fracțiuni de secundă o săgeată mi-a străpuns sufletul. Nu vroiam s-o supăr, dar la asemenea răspuns nu mă așteptam. Nu am mai rezistat și am întrebat-o:
   – Ce răspuns mai e și ăsta, mamă? Adică, l-ai uitat pe tata?
   – Tu, fată, ascultă ce-ți spune mama ta… înainte de a deschide gura, cumpănește vorbele. Să faci precum croitorul ăla din poveste: măsoară de zece ori și taie o singură dată.
    Am plecat capul, tăcută. Nu înțelegeam nimic.
   – Nu mi-e dor de tatăl tău, pentru că el este aici, alături de mine. Niciodată nu m-a părăsit. Știe totul despre voi, vorbesc cu el în fiecare seară, mă ajută să lucrez pământul, să-i culeg roadele, îi povestesc despre voi, numai el mă ține în viață. El, voi și pământul acesta! 
    Din nou am tăcut. Lumea îmi părea așa de mică, iar soarele se făcuse și mai mic și parcă fugise mâncând pământul, ascunzându-se în crenelurile cele mai îndepărtate.
   – Când nu oi mai fi, a spus mama, să-mi puneți la căpătâi liliac. Fie el și alb. Nu am să mă supăr, dar aș prefera mov.
   – Da, mamă, am răspuns cu glasul stins.
   – Să nu uiți nicodată, altfel o să se facă taică-tu foc și pară!
   -Nu uit, mamă, nu uit!
   Am luat-o de mijloc și am plecat în casă. 
  Vișinul din fața casei își întindea spre noi brațele încărcate de broderie, așteptând să-i ținem de urât până răsare luna, așa cum făceam în fiecare seară…
Era mai, iar afară ningea cu flori de livadă…

Grai Romanesc