…CORABIA MEA DE ȘOAPTE
…CORABIA MEA DE ȘOAPTE avatar

Umblu ca un desculț vagabond

prin triste delte cu trestii desfrunzite

și vrăbii cenușii,nisip cădelnițat răsucit

în pâlpâirile flămânde ale fulgerelor,

sub ochii mei,iubita cu privirea albastră

aprinde stelele tupilată prin clipa când

mugurii visează arsuri de prundișuri sau

poate iubirile oprite din somnul mătăsos,

merg spre ea pe ascunsele cărări,prin rouă,

răsfrâng o floare și ochii se scufundă în

asfințitul tremurat de frunză cu puterea

sleită,șerpuiri singuratice,îmi zic,

privesc capcanele ascunse ale apelor

ca un uscățiv bob de nisip,furându-mi

dragostea întinselor revărsări când tăcut

pe un drum de seară ca o stinsă întâlnire

plec pe corabia mea de șoapte.

Grai Romanesc