CĂLĂTOARE PRIN ROUA MEA
CĂLĂTOARE PRIN ROUA MEA avatar

Stai singură cu ochii dezlăcrimați,

coboară asfințitul peste tine iubito

cu lacrimile aprinse mă cauți mereu,

cu sufletul trist când ai privit ultima

oară marea ca pe-o albastră ispită,

în cuvintele tale dorm tăcuți licurici

în frigul mocnit de ceața umedă

și groasă,veneai încet pe nisipurile

albe spălate de ape,de valurile cioplite,

te văd printre fulgerări,prin deșertul

de peșteri cu înăbușite tunete,ostenită

de căutări rătăcind pe țărmul meu,

călcai ușor pe rădăcina boabelor de

nisip,îți voi sfâșia țâțele cu sărutul

meu,trupul bronzat și cald apoi ne vom

logodi și vom rătăci pe crestele albe ale

gândurilor unde arde în pâlpâiri visul

uitării cu nesfârșite turme prin nopțile

albe desprinse de stânci ca niște vechi

neliniști cu adâncuri nepătrunse,te vreau

călătoare prin roua mea să urci piramidele

inimii înghițite-n amurg și lupii nopții

să ne colinde munții arși ai păcatelor

noastre răsfrânte-n fulgerări și-n arborii

tăcerii tale de pe culmile înzepezite

ale aprinsului vis din liniștea năucă.

Grai Romanesc