SĂRUTUL ÎNNOPTĂRII NOASTRE
SĂRUTUL ÎNNOPTĂRII NOASTRE avatar

 

Pleoapa brumei sub ploi se dedospește

ca lacrima,un vânt mă alină ca amurgul

În cercuri,pe țărm mă plimbam,priveam

marea care geme,luna se nclina,parcă

sculptată-npiatră tu,adormeai tăcută-n

visul meu,parcă priveai la fotografiile incolore,

începeai să suspini,îți trecea prin față

imagini grăbite pline de stele,adâncuri

nesfârșite cu ape prelungi și alge marine,

câte punți de fum nu am trecut împreună

căutând șoaptele vagi,dornicile chemări

în care-au plesnit sărutul înnoptării noastre,

clipe de neuitare prin care te aștept,liniștit

și trist,ca un surâs înecat în veștede umbre.

Grai Romanesc