Jertfă
Jertfă avatar

Jertfă

Gonește un vânt de vreme prea simplă,
Clepsidra-și încearcă norocul la joc,
O damă de pică neștiind ce se-ntâmplă
Simbria își poartă prin cercul de foc.

Stele de gumă tot dansează pe bruși,
Parcă ar fi acrobate de-o viață,
S-a dus orizontul nostru- înspre ruși
Îmbrobodit de cuvinte, atârnând de o ață.

Aromele iernii nemurirea vestesc,
Livezi descălțate în herghelie aleargă
Spre-o lume desprinsă de spațiul ceresc,
Cu poame la rând, mâini să le-aleagă!

Și timpul prădat e de limbile lui,
Orele mute așteaptă-n grămezi
Iertarea din urmă pentru acul haihui.
Plânge pământul sechestrat sub zăpezi!

Pentru ultima oară vântul sărută
Gleznele iernii, strânse ca-n chingă,
Răsună colindul de brumă năucă:
Pân la culesul de vișini să ningă!

Grai Romanesc