ȘI FĂRĂ MÂINILE CARE…
ȘI FĂRĂ MÂINILE CARE… avatar

Mereu mă așteptai la marginea țărmului

cu scoici și alge,nisipul era moale după

decojirea boabelor de rouă și tu te-agățai

de sprânceana valului spart în stabilopozii

înverziți de prea multe așteptări,doar păsările

dădeau roată de parcă cineva și-ar fi înnecat

speranțele,visele,în apa nestatornică și învolburată,

vapoarele se vedeau greu prin ceața coborâtă

mult prea aproape de singurătatea clipei,umblam

în picioarele goale peste umedul nisip ce mi se

lipea de tălpi,era o răcoare albastră și densă,

așteptam să găsesc vaporul care-l aducea pe tata

din larg sau poate că vaporul este gol,fără suflet,

și fără mâinile care,cândva,mă mângâiau pe creștet

și pe crucea rămasă rece.

Grai Romanesc