PRIVEAI SPRE MINE ȘI LA PESCĂRUȘII DEZLIPIȚI DE CREASTA VALULUI
PRIVEAI SPRE MINE ȘI LA PESCĂRUȘII  DEZLIPIȚI DE CREASTA VALULUI avatar

Te-ai oprit să asculți lângă nisipurile

nude foșnetul trestiei și navigabile liniști

unde arde țipătul în înecatele strigăte ale

pescărușului nocturn,zâmbeai frumos,

aveai rochia aceea lungă și genunchii plini

de iarbă,îți scuturai stelele din păr,călcai

pe nisipul îmbibat cu apă,dragostea stătea

ascunsă pe țărm și foamea albă a mării,aveai

cuibărite pe umeri durerile mele,polenul iubirii,

căutai în alge fruntea valului pierit,îți lăcrimau

sălciile cerului iubito înfipte în ceața de pe

insula necunoscută,așează-ți în mine rădăcinile

vechi ale dragostei și frunzește în tăcerea mea,

mi se așezau fluturi peste visele mele erotice,

închideam ochii și te vedeam cum stăteai pe

stânca maronie,priveai spre mine și la pescărușii

dezlipiți de creasta valului,rămâneai neclintită iar

tăcerea mea creștea pe țâțele tale,îți mângâiam

pulpele albe și frunze umede cădeau peste noi

și peste firul fragil al pânzei de păianjen.

Grai Romanesc