MERGI, ÎNCET DESCĂTUȘATĂ DE TĂCERE
MERGI, ÎNCET DESCĂTUȘATĂ DE TĂCERE avatar

Vreau să fiu îmbrățișarea ta,să-ți sărut

brazdele pustii ale buzelor,acolo unde

țipă visele în somnul de piatră,unde crește

tăcut mersul lin al stelelor și unde se leagănă

plopii subțiri peste umbrele tăcute,unde

îndepărtate păduri se sparg în cioburi

încărcate de iarba verde,vai,iubito,

câte corăbii nu am ars pentru tine

în visul meu?te ascunzi după perdele

de foc cu pașii tăi de flori și măsori

umbrele trestiilor unde trosnesc scânteiele

în pumnul tău de cenușă,mergi, încet

descătușată de tăcere când fluvii subterane

curg neștiut spre lacrimile imense ale

țărmurilor rămase cu țestele goale,ai rămas

îngenuncheată și cu spinarea ruptă,descărnată

de suferință,am să te iert cu lacrima-mi umedă

măcinată de sare ca un turn decapitat dar să știi

că albul crud al sufletului,mă doare ca un fluviu

revărsat în glugă de rouă și te aștept dăltuit

în tăceri să mă cuprinzi cu mâinile de frig.

Grai Romanesc